Una cate una din “Supa de pui pentru SUFLET” volumul 1 de Jack Canfield si Mark Victor Hansen

Un prieten de-al nostru se plimba pe o plaja mexicana pustie pe la apusul soarelui. In timp ce se plimba, vazu in departare un alt barbat. Pe masura ce se apropie de el, observa ca localnicul se tot apleaca, ridica ceva de jos si arunca in apa. Din cand in cand tot arunca ceva in apa.
Ajungand tot mai aproape de el, prietenul nostru observa ca barbatul culegea de pe jos stele de mare aruncate de valuri pe tarm si le arunca inapoi in apa, una cate una.
Prietenul nostru era contrariat. Se dadu mai aproape de omul respectiv si spuse, “Buna seara, prietene. Ma intrebam ce tot faci”.
“arunc aceste stele de mare inapoi in apa. Vezi tu, acum este reflux si toate stelele acestea au fost aruncate la mal. Daca nu le arunc inapoi, vor muri cu toatele”.
“Inteleg”, raspunse prietenul nostru, “dar trebuie sa fie mii de stele de mare pe toata plaja. Nu poti sa le aduni pe toate. Sunt pur si simplu prea multe. Si pe de alta parte nu-ti dai seama ca acest lucru se poate intampla chiar acum pe alte plaje de pe coasta asta? Nu vezi ca n-are nici un rost?”.
Localnicul zambi, se apleca, mai culese o stea de mare, si dupa ce o arunca inapoi in mare, ii raspunse: “Are rost, pentru aceea pe care tocmai am aruncat-o”.