Si e greu sa iti gasesti linistea fizica dar absolut necesar. Vorbesc despre acea liniste care iti permite sa vezi totul cu incetinitorul… Zgomotul locomotivei, sutele de masini care sunt accelerate sau franeaza in acelasi timp, mersul alert a zeci de oameni, respiratia accentuata, cainii care latra, copii care plang,o mama tipa, pasarile care canta, telefonul suna, mintea ta te roaga sa nu uiti de agenda, te intalnesti cu un prieten, peste strada trece cineva cunoscut, tu esti in intarziere si iti auzi ceasul ticaind, ai multe de spus dar nu ai puterea - si as putea continua cu inca doua capitole lista. Toate intr-o singura milisecunda.
Si daca prin absurd reusesti sa o obtii pentru o secunda pastrarea ei nu face parte din obiceiurile noastre. Oamenii respira zgomotos, tusesc, vorbesc, rad, tipa, plang, mananca cu gura deschisa etc
Corect! Zgomotul este expresia vietii, dar nu este o marca a standardelor inalte…
Cand un aparat incepe sa dea rateuri acestea sunt urmate de diverse zgomote, durerea in sine e un zgomot care ne previne ca lucrurile incep sa se strice.
De altfel, vidul nu este un scop in sine. Sa faci vid inseamna sa inveţi sa te debarasezi de toate elementele care te impiedica sa intri in contact cu lumea divina si sa-i primesti binecuvantarile. Cati oameni nu sunt asemenea sticlelor pline! Nu exista nici un mijloc sa versi ceea ce este in ei, caci sunt plini: plini de dorinte necuviincioase, de idei gresite, preconcepute; ei nu incearca niciodata sa se goleasca pentru a inlocui obscuritatea cu lumina, uratenia cu frumuseţea, dezordinea cu ordinea. Cand este cazul sa inlocuiasca un muncitor, un patron, o femeie, atunci ei devin mari specialisti. Dar daca le vorbesti despre inlocuirea greselii prin adevar, a unui defect printr-o calitate, va vor privi uimiţi.
Deci este adevarat, sa taci inseamna sa faci intr-un fel un vid in tine insuţi, si in acest vid obţii implinirea. Da, caci in realitate, vidul nu exista. Aruncaţi apa dintr-un recipient: aerul va patrunde; scoateti aerul si va intra eterul. Când incercam sa obţinem vidul, materia este de fiecare data inlocuita printr-o materie mult mai subtila. In acelasi fel, când ajungem sa alungam gândurile, sentimentele si dorinţele inferioare, lumina spiritului este aceea care izbucneste:in acel moment vedem, stim.
Linistea este regiunea cea mai inalta a sufletului nostru si in clipa in care atingem aceasta regiune, intram in lumina cosmica. Lumina este chintesenţa universului, tot ceea ce vedem in jurul nostru si ceea ce nu vedem este traversat si impregnat de lumina. Scopul tacerii este tocmai aceasta fuziune cu lumina care este vie, puternica, si patrunde intreaga creaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu