Stau intr-o camera linisitita . De-abia a trecut de prima ora a
diminetii, intr-o zi de inceput de octombrie - prima chiar, si ascult
sunetele disperate a unei lupte pe viata si pe moarte care se desfasoara
la mica distanta de mine.
E vorba despre o musculita care-si
consuma ultimile resusrse de energie in incercarea inutila de a zbura
afara prin geamul de la fereastra. Incearca mai tare.
Dar nu tine.
Efortul
nebunesc nu-i da nici o sansa de supravietuire. Ironic, lupta face
parte din cursa. Este imposibil ca musculita sa reuseasca sa sparga
geamul, oricat ar incerca. Totusi, aceasta mica insecta si-a pus viata
in joc pentru a-si atinge scopul, prin intermediul efortului dur si al
asiduitatii.
Musculita aceasta este condamnata. Va muri aici, pe pervazul ferestrei.
De
partea celalta a camerei, la zece pasi mai incolo, usa este deschisa.
Zece secunde de zbor, si fiinta asta mica ar fi reusit sa iasa in lumea
pe care o cauta. Cu o mica parte din efortul pe care il risipeste acum,
ar putea fi libera si eliberata din capcana pe care si-o impusese
singura. Ar fi atat de usor.
De ce nu incearca musca si alta
solutie, ceva cu totul diferit? Cum a ajuns sa fie atat de prinsa de
idee ca doar drumul acela o sa-i aduca succesul si nu altul? Ce logica
este sa persisti in ceva ce-ti aduce moartea?
Fara nici un dubiu
ca acea solutie ar putea sa nu fie cea mai potrivita . Din nefericire
ideea care a stat la baza ei o va omori.
Sa incerci din greu nu
este neaparat solutia pentru a obtine ceva mai bun. Poate foarte bine sa
nu-ti ofere decat o promisiune falsa. Cateodata, de fapt, este cea mai
mare problema.
Daca iti pui viata in joc pentru o salvare asemanatoare musculitei, ai putea sa-ti ucizi toate sansele de succes.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu