Scoala de animale

   Odata, de mult, animalele au hotarat ca trebuie sa faca ceva eroic pentru a se confrunta cu problemele “lumii noi”. Asa ca au organizat o “scoala noua”.

   Au adoptat un program de activitati printre care alergarea, cataratul, inotul si zborul. Pentru a usura administrarea programului, toate animalele trebuiau sa se pregateasca la toate cele 4 materii.

Ratoiul era excelent la inot, de fapt mai bun decat instructorul lui, in schimb, la zbor de-abia lua nota de trecere si la alergat ce sa mai vorbim. Pentru ca era foarte incet la alergat, trebuia sa stea dupa ore si chiar sa renunte la orele de inot pentru a exersa alergarea. O tinu asa pana cand, intr-o zi, picioarele erau asa de ranite incat abia obtinu o nota de trecere la cursa de inot. Dar atat cat stia era suficient pentru cei de la scoala, asa ca nimeni nu-si facu griji, cu exceptia ratoiului.

Iepurele era primul la orele de alergat, dar suferi o depresie nervoasa din cauza orelor istovitoare de inot.

   Veverita era excelenta la catarat, pana cand descoperi ce inseamna frustrarea la orele de zbor, unde profesorul a pus-o sa porneasca de la sol in sus, in loc sa o puna din varful copacului, in jos. Din cauza suprasolicitarii, facu febra musculara, dupa care lua un 7 la catarare si un 6 la alergat.

   Vulturul era un copil problema, asa ca era tinut din scurt. La proba de catarare ii batea pe toti ceilalti, dar insista sa-si foloseasca propriul sau mod de a  ajunge in varful copacului.

   La sfarsitul anului un tipar anormal care putea sa inoate extrem de bine si, de asemenea, sa alerge, sa se catere si sa zboare un pic, a avut cele mai bune rezultate si a fost declarat sef de promotie.

   Coiotii n-au vrut sa mearga la scoala si s-au luptat cu cel care aduna taxele, pentru ca administratia a refuzat sa adauge ca materii sapatul si scormonitul. Ei si-au dus copii sa invete la bursuc, si mai tarziu li s-au alaturat marmotele si popandaii pentru a pune bazele unei scoli private.

Are fabula asta vreo morala? (George H.Reavis)